“Moara cu Noroc” este o nuvela scrisa de Ioan Slavici, publicata pentru prima data in anul 1881.
Ea este considerata una dintre cele mai reprezentative lucrari ale literaturii romanesti.
Moara cu Noroc
Povestea il are in centrul ei pe Ghita, un tanar sarac si ambitios, care doreste sa-si construiasca o viata mai buna pentru el si pentru familia sa. El decide sa cumpere o moara veche, impreuna cu terenul aferent, si sa o puna in functiune pentru a face bani.
In incercarea sa de a-si creste afacerea si de a-si asigura un viitor mai bun, Ghita incepe sa faca compromisuri si sa formeze relatii cu oameni dubiosi si periculosi. El isi pierde treptat integritatea si ajunge sa faca tot felul de lucruri ilegale si imorale, inclusiv sa-si vanda propria sotie catre un alt barbat bogat, in schimbul unor avantaje financiare.
Finalul nuvelei este unul tragic, cu Ghita pierzand tot ce a castigat, inclusiv moara si familia sa, in urma unui incendiu care distruge intreaga afacere. Aceasta poveste este un comentariu puternic despre coruptia si egoismul uman, despre dorinta de imbogatire rapida si lipsa de constiinta morala in fata puterii si banilor.
“Moara cu noroc” este considerata o capodopera a lui Ioan Slavici, care a reusit sa aduca la suprafata problemele sociale si morale ale epocii in care a trait, si care ramane relevanta si astazi. Ea este o lectura obligatorie pentru toti cei interesati de literatura romana si de evolutia societatii si a moralitatii umane in general.
Semnificatia titlului “Moara cu Noroc”
Cu o structura analitica, titlul operei anticipeaza locul unde are loc actiunea, fiind o sintagma nominala. Totusi, functia ironica a titlului contrazice asteptarile cititorului, deoarece moara nu este un loc unde se macina cerealele de grau, ci unde se macina sufletele umane.
Expresia “cu noroc” face referire la interventia nefasta a destinului in viata initial fericita a personajelor.
Moara cu Noroc rezumat
In incipit, se prezinta situatia dificila a unei familii, in care capul familiei, Ghita, hotaraste sa cumpere un han pentru a scapa de slujba de cizmar si pentru a-si imbunatati situatia financiara. Simtind ca trebuie sa faca orice pentru a scapa de saracie, familia se muta la Moara cu noroc, unde reuseste sa obtina schimbari pozitive. Devine rapid cunoscut in zona si are primul contact cu Lica Samadaul, un barbat care avea grija de mai multe turme de porci din zona si cunostea foarte bine locurile din jurul hanului. Cu toate acestea, incep necazurile si framantarile pentru Ghita. Devenind carciumar, incepe sa castige bine, se lasa sedus de mirajul banilor si se indeparteaza treptat de sotie si copii. Intelege repede ca trebuie sa se apropie de Lica pentru a putea ramane la han si sa nu mai fie cizmar. Isi cumpara pistoale, angajeaza o noua sluga si caini pentru a se pazi de musafirii nepoftiti.
Sub influenta nefasta a lui Lica Samadaul, Ghita devine tot mai complice la nelegiuirile acestuia si isi ascunde prietenia cu el de Ana, sotia sa. Este anchetat de doua ori, fiind banuit de jefuirea arendasului si chiar de crima, dar nu se dovedeste nimic concret. In cele din urma, Ghita isi da seama ca este legat inevitabil de Lica si hotaraste sa faca un joc dublu, ajutandu-l pe jandarmul Pintea sa prinda pe Samadau atunci cand acesta vine sa isi plateasca o datorie cu bani luati de la victime.
Pe de alta parte, Ana se simte tot mai indepartata de Ghita si incepe sa fie atrasa tot mai mult de Lica. Gelos si simtindu-se umilit, Ghita se hotaraste sa il denunte pe Samadau cu ajutorul lui Pintea. In schimbul ajutorului sau, Ghita ii permite Anei sa ramana cu Lica pentru o noapte, iar el pleaca la Ineu pentru a-l aduce pe Pintea. Lica isi petrece noaptea cu Ana, dar o paraseste inainte de zorii zilei si inainte ca Ghita sa revina.
Inainte de intoarcerea lui Lica la han, Ghita isi intoarce gandurile spre uciderea sotiei sale. Cu toate acestea, nu grabeste lucrurile si o omoara doar dupa ce aceasta ii marturiseste ca a petrecut noaptea cu Lica. Prietenul lui Lica, Raut, afla despre crima comisa de Ghita si il ucide pe acesta.
Lica, care isi da seama ca este in pericol, ordona celorlalti sa jefuiasca hanul si sa-l incendieze, apoi fuge. Din pacate pentru el, drumul este greu si calul este obosit, astfel ca nu ajunge prea departe. In cele din urma, alege sa se sinucida in loc sa fie prins de Pintea. Nuvela se incheie cu imaginea trista a ruinelor hanului si cu batrana care statea langa crucile care aminteau de toate nenorocirile petrecute acolo.
Tema nuvelei Moara cu Noroc
In nuvela “Moara cu noroc”, tema centrala este cea a degradarii umane sub influenta nefasta a banilor, care este strans legata de tema romantica a destinului implacabil. In paralel, iubirea si familia sunt aspecte adiacente, care joaca un rol semnificativ in constructia personajului principal.
Perspectiva narativa Moara cu Noroc
Ca si in cazul operei literare ” Enigma Otiliei“, naratiunea din nuvela “Moara cu Noroc” este la persoana a III-a, obiectiva, cu o focalizare externa, naratorul fiind omniscient si omniprezent, iar viziunea este realista si obiectiva. Naratorul foloseste limbajul specific locului, incluzand aspecte precum oralitatea, regionalismele, precum si un aspect liber, popular si familiar, care este preluate de personaje. Acesta pare sa fie un suprapersonaj din “pusta aradeana”, care povesteste impartial viata personajelor.
In plus, se utilizeaza si tehnica punctului de vedere sau focalizarea interna. Naratorul omniscient transfera unele date dintre autoritatea sa narativa catre un personaj episodic, respectiv batrana. Astfel, focalizarea externa obiectiva este incadrata de replici simetrice din inceput si final, ceea ce produce o focalizare interna a naratiei. Aceasta orienteaza lectura spre un inteles moralizator al textului: daca omul nu este multumit cu “linistea colibei”, este pedepsit de soarta.
In general, nuvela abordeaza tema degradarii umane sub influenta negativa a banului, in contextul unui destin implacabil. Pe langa aceasta, se dezvolta si tema romantica a dragostei si familiei, care au un rol semnificativ in constructia personajului principal.
Moara cu Noroc tema si viziunea
Ghita este personajul principal al nuvelei, iar intreaga poveste se invarte in jurul sau si a dezumanizarii sale datorita dorintei de imbogatire rapida. In nuvela, exista doua tipuri de conflict: unul social, reprezentat de dorinta lui Ghita de a-si depasi situatia financiara, si unul psihologic, predominant in opera, redat prin trairile si dorintele lui Ghita de a se imbogati rapid si fara efort, dar ramanand in acelasi timp un om cinstit si fericit alaturi de familia sa.
Personajul este unul complex, cu framantari interioare, care sunt surprinse de narator si de alte personaje. Conflictul psihologic este sugestiv prin actiunile sale si printr-un monolog.
Sotia sa Ana si cei doi copii locuiesc cu bunica copiilor, mama Anei. La inceput, traiul lor este modest, iar Ghita este cizmar si un om labil, lasandu-se prostit de Lica Samadau. In final, toata increderea sa aduce moartea Anei.
Ghita traieste atat un conflict exterior, cat si unul interior, acesta din urma fiind predominant in opera. Conflictul sau social este reprezentat de dorinta de a depasi situatia financiara prin intermediul sistemului capitalist, in timp ce conflictul psihologic este exprimat prin dorinta sa de a se imbogati rapid si fara efort, pastrandu-si in acelasi timp onestitatea si fericirea alaturi de familia sa. Ghita este un personaj realist si complex, in jurul caruia se desfasoara intreaga actiune, intrand in relatii cu fiecare personaj in parte.
Naratorul si alte personaje isi exprima framantarile interioare ale lui Ghita, iar mama Anei, mama sotiei sale, este un personaj care prezinta conceptia moralista a autorului. Ea reprezinta intelepciunea batraneasca si sustine ca nu bogatia, ci cinstea locuintei tale te face fericit. Finalul tragic al operei este sugerat de unele motive si simboluri care prevestesc moartea, precum rascrucea de drumuri, pamantul arid si muntos sau crucile de lemn putrede. Titlul operei, “Moara cu noroc”, este o antifraza care simbolizeaza locul unde destinele personajelor sunt macinate si unde norocul poate fi transformat in ghinion.
In intregul text se observa utilizarea mai multor tehnici narative, precum tehnica realista, investigatia politista, investigatia psihologica si investigatia paralelismului. In concluzie, “Moara cu noroc” este o opera de dezumanizare a personajului principal si un roman psihologic, care ofera cititorilor invataminte valoroase despre viata.
Relatia incipit final Moara cu Noroc
Conceptul operational denumit incipit reprezinta prima parte a unui text literar, care retine atentia cititorului si dezvaluie in linii mari actiunea viitoare.
In nuvela „Moara cu noroc”, incipitul este dat de prologul ce cuprinde cuvintele soacrei lui Ghita, care au un ton moralizator si proverbial, anticipand destinul personajelor principale: „Bucura-te de saracia ta, caci nu bogatia ci linistea casutei tale te face fericit.” Cuvintele sunt sugestive, fiind spuse de o batrana care reprezinta intelepciunea populara si experienta de viata. Replica ei anunta tema nuvelei, si anume consecintele nefaste ale dorintei de imbogatire asupra individului, precum si deznodamantul tragic.
Finalul nuvelei “Moara cu noroc” este simetric cu incipitul si este reprezentat printr-un epilog, care este format din replica batranei:
“Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data.” Replica din prolog ilustra dezechilibrul launtric al individului sub presiunea unei pasiuni devastatoare, iar replica din final permite stabilirea unei noi teme a nuvelei, cea a destinului.
Mai mult decat atat, finalul este tragic, deoarece in el asistam la moartea a trei personaje: Ghita, Lica si Ana. Singura care ramane in afara acestor intamplari tragice este batrana soacra, deoarece ea s-a impotrivit mutarii la han, presimtind ca banii nu vor aduce numai bunastarea materiala. In timpul uciderii copiilor, ea petrece noaptea de Inviere la Ineu, scene prezentate prin procedeul alternantei, cu rolul de a realiza un contrast. Pe de alta parte, soacra este convinsa ca moara a ars, iar focul a purificat spatiul de fortele malefice, acest lucru avand o semnificatie simbolica.
Moara cu Noroc capitole
Nuvela “Moara cu noroc” urmeaza structura clasica realista, fiind alcatuita din 17 capitole cu o constructie a subiectului unitara. Actiunea este gradata pana in punctul culminant, care se afla in capitolul 16, si are un deznodamant dramatic si tragic.
Expozitiunea este prezentata in primele doua capitole, in timp ce intriga este dezvoltata in capitolul 3. Desfasurarea actiunii are loc in capitolele 4-16, cu un punct culminant in capitolul 16. Deznodamantul are loc in ultimul capitol, capitolul 17.
Momentele subiectului Moara cu Noroc
Cu un subiect concentrat, alcatuita din 17 capitole, nuvela urmareste desfasurarea actiunii pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. In final, apa si focul purifica locul. Debutul nuvelei este marcat de un precept moral rostit de mama-soacra, ce indeplineste rolul corului din tragedia antica greaca: „Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit“. In timp ce batrana este adepta pastrarii traditiei, Ghita, capul familiei, doreste schimbarea si bunastarea materiala. Ghita, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc, pentru a castiga rapid bani. Initial, carciumarul nu este un om slab, ci dimpotriva, isi asuma responsabilitatea destinului celorlalti.
Fuzzy va prezinta in randurile ce urmeaza, momentele subiectului ale acestei nuvele:
Expozitiune
Carciuma de la Moara cu Noroc este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. In expozitiune, descrierea drumului care merge la Moara cu Noroc si a locului in care se afla, fixeaza un peisaj – cadru obiectiv al actiunii: „De la Ineu drumul de tara o ia prin paduri si peste tarini, lasand la dreapta si la stanga satele asezate prin colturile vailor. Timp de un ceas si jumatate drumul e bun; vine apoi unpripor, pe care il urci, si dupa ce ai coborat iar in vale, trebuie sa faci popas, sa adapi calul ori vita din jug si sa le mai lasi timp de rasuflare, fiindca drumul a fost cam greu iara mai departe locurile sunt rele“.
Semnele parasirii anticipeaza destinul tragic al familiei: vechea moara „cu lopetile rupte si cu acoperamantul ciuruit de vremurile ce trecusera peste dansul!” si cele cinci cruci „care vestesc pe drumet ca aici locul e binecuvantat, deoarece acolo unde vezi o cruce acolo a aflat un om o bucurie ori a scapat altul de o primejdie“. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza, prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu Noroc: „Apoi ea lua copiii si pleca mai departe“.
Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele infruntarii dintre protagonist, Ghita, si antagonist, Lica.
Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput, iar primele semne ale bunastarii si ale armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara: „Sambata de cu seara locul se dezerta si Ghita, ajungand sa mai rasufle, se punea cu Ana si cu soacra sa numere banii, si atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amandoi priveau la cei doi copilasi, caci doi erau acum, iara batrana privea la catesipatru si se simtea intinerita, caci avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepoti sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un castig facut cu bine“.
Intriga
Aparitia unui personaj ciudat, carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, Lica Samadaul, tulbura echilibrul familiei la Moara cu noroc. Naratorul il portretizeaza ca fiind “un om ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii verzi si cu sprancenele dese impreunate la mijloc. Lica era porcar, insa dintre cei care poarta camasa subtire si alba ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin“.
Orgoliul lui Lica este acela de stapan care nu doar isi subordoneaza oamenii, ci se substituie destinului lor. Inca de la inceput, Lica isi impune regulile: “Eu sunt Lica Samadaul… multe se zic despre mine, multe vor fi adevarate si multe chiar scornite. Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face, si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie si cred ca ne-am inteles!”. Ana, nevasta lui Ghita, intuieste ca Lica este un “om rau si primejdios“.
Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui si nici tentatiei imbogatirii.
Desfasurarea actiunii
Ghita isi ia mai intai toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi ia doi caini pe care ii asmute impotriva turmelor de porci si angajeaza inca o sluga, pe Marti, „un ungur foarte inalt ca un brad“. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, proces analizat cu maiestrie de Slavici.
Devine „de tot ursuz“, „se aprindea pentru orisice lucru de nimic“, „nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar cand se mai juca, rar, cu Ana, „isi pierdea repede cumpatul si-i lasa urme violete pe brat.” Devine mohorat, violent, ii plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci, se poarta brutal cu cei mici. La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii, pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica.
Prin intermediul monologului interior sunt redate framantarile personajului: „Ei! ce sa-mi fac?… Asa m-a lasat Dumnezeul.. ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocose in spinare“.
Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare, numai ca omul incepe sa-si piarda increderea in sine. Tocmai de aceea, devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. Cu toate acestea, intelegerea dintre el si Lica, marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul.
Isi indeamna sotia sa se joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele acestuia si distruge imaginea pe care ceilalti o aveau despre el, ajungand sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de politie, lui Ghita i se da drumul acasa numai pe „chezasie“. Axa vietii lui morale se frange si, intr-o scena de un patetism sfasietor, ii cere iertare Anei: „– Iarta-ma, Ano! ii zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am arendas.” sperand sa scape de pedeapsa. Insa, planul sau esueaza si Ghita ajunge sa plateasca pentru crimele sale.
Prin acest roman, Slavici ne prezinta povestea unui om simplu, care ajunge sa se compromita treptat, in urma influentei negative a unui prieten si a dorintei de imbogatire rapida. Insa, nu poate fi considerat o simpla victima a circumstantelor, deoarece are de ales intre bine si rau, iar deciziile sale il conduc spre o sfarsit tragic.
De-a lungul cartii, Slavici evidentiaza subtilitatea si complexitatea caracterelor, dezvoltand in mod atent relatiile dintre personaje si evolutia lor. Totodata, autorul analizeaza cu finete mentalitatea si comportamentul oamenilor dintr-un sat traditional romanesc din secolul al XIX-lea, oferindu-ne astfel o imagine realista a vietii din acea perioada.
In concluzie, “Moara cu Noroc” este un roman emblematic al literaturii romane, care abordeaza teme universale, precum lupta dintre bine si rau, influenta prietenilor asupra noastra, coruptia si decaderea morala, toate acestea fiind prezentate cu o sensibilitate deosebita si o profunzime remarcabila.
Punctul culminant
Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui, drept momela, in bratele Samadaului. Spera pana in ultimul moment ca se va produce o minune si ca sotia va rezista influentei malefice a acestuia. Insa dezgustata de lasitatea lui Ghita, care se instrainase de ea si de intreaga familie, intr-un gest de razbunare, Ana i se daruieste lui Lica deoarece, in ciuda nelegiuirilor comise, Lica e “om“, pe cand Ghita “nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti“. Dandu-si seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica. Iar Lica, pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamant
Un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii – fiintele cu adevarat morale si inocente din carte. In mod simetric cu inceputul, nuvela se incheie prin vorbele batranei care pune intamplarile pe seama destinului necrutator: “Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat“.
Moara cu Noroc personaje
Aceasta nuvela prezinta personaje complexe, iar identificarea lor poate fi mai usoara prin aceasta metoda.
Personajele nuvelei sunt:
Ghita
Ana
Lica Samadaul
Jandarmul Pintea
Batrana
Copiii
Marti
Raut
Caracterizare Ghita Moara cu Noroc
In nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, Ghita trece prin trei pierderi importante: increderea in sine, increderea celorlalti in el si increderea Anei, sotia sa. Autorul analizeaza consecintele negative ale dorintei de imbogatire si ale pierderii legaturii cu familia. Ghita este un om de actiune si incearca sa-si conduca familia spre bunastare. La inceput, este un carciumar energic si mobil, care reuseste sa aduca profit afacerii. Cu toate acestea, aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc perturba echilibrul familiei si il indeparteaza pe Ghita de valorile morale si de familia sa. In ciuda faptului ca isi da seama ca Lica este un pericol pentru el si pentru familia sa, tentatia de a se imbogati si de a trai in afara normelor etice este prea mare. In cele din urma, procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie devine ireversibil, iar actiunile sale tradeaza un conflict interior profund.
Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita devine las, fricos si subordonat in totalitate Samadaului. In plus, se indeparteaza din ce in ce mai mult de Ana (“ii era parca n-a vazut-o demult si parca era sa se desparta de dansa“), aruncand-o in bratele Samadaului: “Joaca, muieri, parca are sa-ti ia ceva din frumusete“, ii spune Ghita Anei, intr-un rand.
Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita e om de nadejde si chiar ii spune acest lucru: “Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om si cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturi cu un om ca tine“. Totusi, Samadaului nu-i convine un om care sa nu-i stie de frica, si de aceea treptat distruge imaginea celorlalti despre Ghita ca om onest si cinstit. Astfel, Ghita se trezeste implicat fara voie in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei.
Totusi, la finalul cartii, Ghita incearca sa se elibereze de sub jugul lui Lica si sa isi asume propriile decizii. Intr-un moment de luciditate, isi da seama ca trebuie sa se schimbe si sa renunte la vechea sa viata, pentru a-si pastra demnitatea si onoarea. Astfel, se hotaraste sa plece din sat impreuna cu familia sa si sa isi inceapa o noua viata, departe de influenta lui Lica si a Samadaului.
Prin portretizarea complexa a personajului Ghita, autorul aduce in atentia cititorilor probleme precum coruptia, compromisul moral, influenta grupului asupra individului si efectele negative ale acestora asupra vietii personale si sociale. Ghita este un exemplu elocvent al modului in care un om poate fi corupt si transformat de circumstante si de influenta celor din jurul sau, dar si al faptului ca exista mereu o sansa de a ne schimba si de a ne asuma propriile decizii.
Caracterizare Ana Moara cu noroc
Si Ana are un destin tragic, cu toate ca ea intruchipeaza in familie duiosia, candoarea, inocenta.
Portretul ei fizic este realizat in mod direct de catre narator, prin intermediul unor adjective cu valoare de epitet: “Ana era fragila si subtire, ana era sprintena si mladioasa“. Protejata intai de mama si apoi de sot, Ana traieste ca intr-un clopot de sticla. De aceea, la aparitia lui Lica, ea se cutremura “oarecum speriata de barbatia infatisarii lui“. Totusi da dovada de inteligenta si de intuitie, atunci cand incearca sa-l apere pe Ghita de influenta malefica a lui Lica. Stapana pe sine, ii spune sotului raspicat si hotarat: “- Ghita!… nu vorbi cu mine ca si cand ai avea un copil inaintea ta. Fa cum stii, dar eu iti spun si nu ma lasa inima sa nu-ti spun ca Lica e om rau si primejdios“.
Caracterizarea indirecta a unui personaj se dezvolta treptat prin gesturile, faptele, vorbele si gandurile sale. In cazul Anei, ea se simte din ce in ce mai singura si neglijata de Ghita. In incercarea de a-l intelege, Ana se apropie de Lica, jignita si dezamagita de lasitatea si lipsa de incredere a sotului sau. Treptat, ea aluneca in pacat si isi arunca trupul in bratele lui Lica, sperand ca ii va starni gelozia lui Ghita.
Dispretul si ura pentru Ghita devin evidente in declaratia Anei catre Lica, aratand cat de mult il detesta. In cele din urma, Ana sfarseste tragic, ucisa de propriul sot. In momentul mortii sale, Ana isi manifesta furia si ura fata de Ghita, dar si dragostea pentru Lica si constiinta vinovatiei si nevinovatiei sale. Aceste elemente sugereaza ca Ana are un destin tragic, desi in familie este o persoana duioasa, inocenta si plina de candoare.
Relatia dintre doua personaje Moara cu Noroc
In primul rand, tematica realista, sociala, rurala este abordata de nuvela, autorul urmarind transformarile lumii traditionale sub influenta noilor relatii capitaliste. O alta tema prezentata este cea psihologica, fiind prezentat modul in care banul distruge firea lui Ghita, protagonistul nuvelei.
In al doilea rand, textul narativ surprinde conflictul dintre cele doua mentalitati: cea traditionala si cea capitalista. Autorul pune accent si pe reliefarea conflictului interior traversat de protagonist, astfel incat sufletul lui Ghita este scindat intre dorinta de a se imbogati si impulsul de a ramane om cinstit.
Perspectiva narativa este obiectiva, avand viziunea dindarat. Naratorul este omniscient si omniprezent, naratiunea fiind realizata la persoana a III-a. Constructia subiectului reflecta preferinta scriitorului pentru rigurozitatea clasicismului, avand actiunea structurata in 17 capitole.
Autorul utilizeaza atat caracterizarea directa, cat si cea indirecta pentru a descrie personajele din nuvela. In cazul lui Lica, autorul recurge la tehnica portretisticii pentru a-i evidentia imponenta fizica: “Lica era inalt si lat in umeri“. In schimb, pentru a-l caracteriza pe Ghita, se utilizeaza mijloace moderne precum monologul interior si stilul indirect liber.
Inca din incipit, statutul social al protagonistilor este evident. Ghita, un cizmar sarac, decide sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc pentru a-si asigura un trai mai bun, iar odata mutat la moara, devine carciumar. Ghita este un personaj rotund, cu o evolutie puternica, pe cand Lica este un personaj plat, datorita faptului ca statutul sau social, psihologic si moral ramane neschimbat.
Din punct de vedere psihologic, Ghita este la inceput un personaj puternic, increzator in fortele proprii si stapan pe sine. Treptat, sub influenta lui Lica, devine slab si isi pierde increderea in sine, fiind tentat de imbogatire. In schimb, Lica, adaptat la lumea capitalista, este lipsit de macinari interioare si isi propune sa subordoneze partenerul de afaceri prin propriile sale slabiciuni.
Viziunea despre lume a autorului se reflecta la nivelul statutului moral al protagonistului, iar in nuvela “Moara cu Noroc” acest aspect este urmarit pe tot parcursul discursului narativ. Constiinta lui Ghita este macinata pana la disparitie, asa cum se prefigureaza inca din titlu, iar intovarasirea cu Lica duce la prabusirea lui morala. In viziunea lui Lica, banul, afacerile necurate sau placerea de a ucide cu sange rece reprezinta un adevarat modus vivendi. Relatia dintre cele doua personaje este una in care Samadaul isi impune propriile reguli si il subordoneaza pe Ghita, al carui caracter slab si usor influentabil este relevat de-a lungul povestii. In final, Ghita se razbuna pe Lica aruncandu-si sotia in bratele acestuia si ajungand sa o ucida intr-un gest de furie si disperare. In acest mod, relatia dintre Ghita si Lica devine reprezentativa pentru viziunea despre lume a autorului si pentru realismul romanesc din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
In incheiere, nuvela “Moara cu Noroc” reprezinta unul dintre cele mai importante texte ale literaturii romane, cu o mare relevanta pentru realismul din secolul al XIX-lea, iar Fuzzy va doreste lectura placuta!
