Calatoria in Mesopotamia poate fi descrisa ca o explorare a unei regiuni istorice care s-a aflat la intersectia dintre Orientul Mijlociu si Asia de Sud. Acesta poate include vizitarea unor site-uri arheologice precum Babilon, Cetatea Nimrud, Cetatea Assur, si multe altele, care au fost locuite de civilizatii antice precum sumerieni, babilonieni si asirieni.
In plus, calatorii pot experimenta cultura si traditiile locale prin degustarea mancarii, cumpararea suvenirurilor, si interactionarea cu oamenii din zona. Toata aceasta experienta poate fi imbogatita prin studiul istoriei si a culturii acestor civilizatii antice si prin admirarea frumusetii naturii din regiune.
Mesopotamia
Mesopotamia, tara raurilor Eufrat si Tigru, contine mostenirea mai multor dintre cele mai vechi civilizatii ale lumii. Tara celor Doua Rauri, asa cum este numita uneori Mesopotamia, a avut multe „prime” probabile, cum ar fi scrisul, matematica, stiinta naturii, masuratorile timpului, roata, planificarea urbana si guvernarea centralizata; principalii concurenti sunt Egipt si China Antica. Mesopotamia are un rol proeminent in religiile avraamite – iudaism, crestinism si islam – si o istorie comuna cu Tara Sfanta. Exilul israelitilor in Babilon in jurul anului 600 i.Hr. este bine descris in Vechiul Testament si este unul dintre cele mai vechi evenimente biblice sustinute de inregistrarile istorice. La fel ca multe alte imperii antice, Babilonul a devenit cunoscut in primul rand printre europeni prin Biblie.
Majoritatea civilizatiilor antice, in special cele din regiunea Mesopotamiana, au aparut in jurul raurilor si erau foarte dependente de ele pentru agricultura, alimentare cu apa si transport. Multe imperii au crescut si au cazut aici — Sumeria, Akkad, Babilonul si Asiria sunt cele mai cunoscute in cercurile istorice de astazi. Epopeea lui Ghilgames este o piesa faimoasa a literaturii antice mesopotamiene, iar una dintre povestile sale, povestea lui Utnapishtim, este o poveste despre inundatii care seamana cu cea din povestea lui Noe din Biblie.
Terenul dintre Marea Mediterana si Golful Persic este numit Semiluna Fertila, mai ales cand ne referim la istoria antica a regiunii; cu toate acestea, din cauza eroziunii si pasunatului excesiv in vremurile moderne, Semiluna Fertila este astazi mai putin productiva decat era in vremurile antice. Pamantul a devenit mai tarziu subiect de lupta al multor imperii globale: hititii, Imperiul Elen, Imperiul Roman, Imperiului Persan, Imperiul Mongol, Califatul Bagdadului, Imperiul Otoman si Imperiul Britanic. Mesopotamia a fost devastata de razboi de mai multe ori in istorie, iar vestul Irakului si cea mai mare parte a Siriei este, din 2016, o destinatie periculoasa, unde multe situri arheologice au fost daramate.
Mesopotamia Harta
Aceasta regiune a avut o istorie bogata si este cunoscuta drept “leaganul civilizatiei”.
Pe harta Mesopotamiei din prezent, se pot vedea cele doua rauri importante, Eufratul si Tigru, care inca strabat regiunea si ofera un mediu propice pentru agricultura. De asemenea, pe harta se pot identifica importante orase moderne precum Bagdad, Mosul, Basra, si multe altele.
Harta Mesopotamiei din prezent poate arata, de asemenea, si zona de conflicte politice si militare, cum ar fi conflictul din Irak din anii 2000 si conflictul din Siria din ultimii ani. In concluzie, harta Mesopotamiei din prezent este un instrument important pentru intelegerea situatiei actuale a regiunii, a schimbarilor demografice si economice, precum si a impactului istoriei si conflictelor recente asupra acestei zone.
Mesopotamia Antica
Mesopotamia antica, situata in partea de vest a Orientului Mijlociu, a fost una dintre primele zone civilizate din lume. Ea a fost locuita de mai multe civilizatii antice, inclusiv sumerieni, babilonieni, asirieni, si neobabilonieni, fiecare lasand o mostenire durabila asupra istoriei si culturii moderne. Sumerienii, care au locuit in Mesopotamia in jurul anului 4000 i.Hr., au dezvoltat un sistem de scriere cunoscut sub numele de cuneiform, precum si un sistem complex de guvernare si agricultura. Ei au construit orase impresionante precum Uruk si Ur, si au creat mituri si legende care au influentat cultura si religia din regiune pentru mii de ani.
Babilonienii, care au preluat controlul Mesopotamiei in jurul anului 1800 i.Hr., au construit una dintre cele mai renumite cetati din istorie: Babilon. Imparatul babilonian Nebucadnetar al II-lea a construit turnul Babel si a capturat Ierusalimul, care astazi face parte din Israel, cum ar fi mentionat in Biblie.
Asirienii, care au domnit intre anii 1300 si 612 i.Hr., au construit o imperiu puternic si au lasat o mostenire impresionanta de arhitectura, sculptura, si scrieri. Ei au fost cunoscuti pentru forta militara si pentru aplicarea unui sistem de guvernare centralizat, precum si pentru construirea oraselor fortificate, cum ar fi Nimrud si Assur.
Mesopotamia antica a avut un impact semnificativ asupra culturii, religiei, si istoriei moderne, prin intermediul descoperirilor si inovatiilor sale in agricultura, scriere, si guvernare. Este considerata una dintre primele regiuni civilizate din lume si continua sa fie studiata si admirata pentru mostenirea sa istorica si culturala. Viata de zi cu zi in Mesopotamia antica nu poate fi descrisa in acelasi mod in care s-ar descrie viata in Roma antica sau in Grecia. Mesopotamia nu a fost niciodata o singura civilizatie unificata, nici macar sub Imperiul Akkadian al lui Sargon din Akkad (cel Mare, r. 2334-2279 i.Hr.). Regiunea era compusa din multe etnii si regate care difera semnificativ unele de altele.
In general vorbind insa, de la ascensiunea oraselor in c. 4500 i.Hr. pana la caderea Sumerului in 1750 i.Hr., oamenii din regiunile Mesopotamiei si-au trait viata in moduri similare. Civilizatiile din Mesopotamia au pus un mare pret pe cuvantul scris. Odata inventat scrisul, c. 3600-3000 i.Hr., scribii par aproape obsedati sa inregistreze fiecare fateta a vietii oraselor lor si, din aceasta cauza, arheologii si savantii din zilele noastre au o intelegere destul de clara a modului in care oamenii traiau si lucrau.
Autorul american Thornton Wilder a scris odata: „Babilonul avea odata doua milioane de oameni in el si tot ceea ce stim despre ei sunt numele regilor si unele copii ale contractelor de grau si vanzarile de sclavi”. Wilder scria fictiune, desigur, nu istorie, si erau multe despre istoria Mesopotamiana inca necunoscute la momentul in care si-a scris piesa; totusi se insela in ceea ce stia lumea moderna, chiar si lumea epocii sale, despre oamenii din Mesopotamia. De fapt, stim mult mai mult decat numele regilor si vanzarile de sclavi. Populatia oraselor antice din Mesopotamia a variat foarte mult. In c. 2300 i.Hr. Uruk avea o populatie de 50.000, in timp ce Mari, la nord, avea 10.000 si Akkad 36.000 (Modelski, 6). Populatiile acestor orase au fost impartite in clase sociale care, ca si societatile din fiecare civilizatie de-a lungul istoriei, au fost ierarhice. Aceste clase erau: Regele si Nobilimea, Preotii si Preotesele, Clasa superioara, Clasa de jos si Sclavii.
Se credea ca regele unui oras, al unei regiuni sau al unui imperiu are o relatie speciala cu zeii si ca este un intermediar intre lumea divina si cea pamanteasca. Profunzimea relatiei unui rege cu zeii sai si placerea zeului fata de domnia sa au fost masurate prin succesul teritoriului pe care il conducea. Era responsabilitatea regelui sa aiba grija de oameni in timp ce marele preot (sau preoteasa) avea grija de zeul unui oras dat. Un mare rege si-ar largi regatul si ar face tara prospera si, facand acest lucru, ar arata ca zeii l-au favorizat. Preotia se asigura ca zeul cunoaste marile lucrari ale regelui si invoca binecuvantari. Desi multe dintre regiunile Mesopotamiei s-au razvratit in mod repetat impotriva domniei lui Sargon din Akkad si a dinastiei pe care a fondat-o, el a devenit totusi o figura legendara datorita cuceririlor sale militare de succes si a intinderii imperiului sau. Aceste realizari ar fi insemnat ca, oricat de mult s-ar fi inversunat un individ sau o comunitate fata de stapanirea lui Sargon, el era favorizat de zeii pe care ii slujea; in cazul lui, Inanna.
Marele preot sau preoteasa a slujit doar zeul orasului si s-a ocupat de cele mai importante ritualuri. Preotii si preotesele mai mici prezidau aspectele sacre ale vietii de zi cu zi in complexul de templu al ziguratului si oficiau slujbe religioase. Erau alfabetizati si considerati adepti in interpretarea semnelor si a prevestirilor. Au servit si ca vindecatori. Primii medici si stomatologi din Mesopotamia au fost preotese care au ingrijit oamenii in curtea exterioara a templului. Printre cele mai cunoscute preotese s-a numarat Enheduanna (l. 2285-2250 i.Hr.), fiica lui Sargon din Akkad, care a slujit ca Mare Preoteasa la Ur si este, de asemenea, primul autor din lume cunoscut dupa nume. Enheduanna nu ar fi servit ca vindecator; ziua ei ar fi fost petrecuta in ingrijirea de afaceri a templului si a complexului din jur, precum si pentru a oficia ceremonii. Fiecare profesor era scrib si una dintre cele mai importante discipline predate in fiecare scoala mesopotamiana era scrisul.
Clasa superioara includea comercianti care detineau propriile companii, scribi, tutori privati si, in timp, militari de rang inalt. Alte ocupatii ale clasei superioare erau contabilii, arhitectii, astrologii (care erau de obicei preoti) si constructorii de corabii. Negustorul care detinea propria companie si nu avea nevoie sa calatoreasca, era un om de agrement care se putea bucura de cea mai buna bere din oras in compania prietenilor sai, in timp ce era insotit de sclavi.
Carturarii erau foarte respectati si erau slujiti la curte, la templu si in scoli. Fiecare profesor era scrib, iar una dintre cele mai importante discipline predate in fiecare scoala din Mesopotamia era scrisul. Doar baietii mergeau la scoala. Desi femeile se bucurau de drepturi aproape egale, ele inca nu erau considerate suficient de inteligente pentru a putea stapani alfabetizarea. Aceasta paradigma a ramas in vigoare chiar si dupa cariera notabila a lui Enheduanna.
Tutorii privati erau, de asemenea, tinuti cu mare atentie si erau bine platiti de familiile bogate din orase pentru a-si ajuta fiii sa exceleze in munca lor scolara. Tutori privati care nu erau angajati ai unei scoli (care era adesea condusa de templu) erau considerati oameni cu inteligenta, virtute si caracter exceptionale. Ei s-au dedicat complet studentului, sau studentilor, sub tutela lor si, daca aveau un client cu mijloace financiare mari, traiau aproape la fel de bine ca el.
Clasa de jos era alcatuita din acele ocupatii care tineau orasul sau regiunea in functiune: fermieri, artisti, muzicieni, muncitori in constructii, constructori de canale, brutari, cosuri, macelari, pescari, paharieri, caramizi, berari, proprietari de taverne, prostituate, metalurgisti, dulgheri, producatori de parfumuri, olari, bijuterii, aurari, carute si, mai tarziu, soferi de care, soldati, marinari si negustori care lucrau pentru compania altuia. Dintre cei enumerati mai sus, prostituatele, producatorii de parfumuri, producatorii de bijuterii si aurarii ar putea fi, de asemenea, considerati profesii de clasa superioara in circumstante potrivite, cum ar fi pricepere exceptionala sau gasirea favorii unui patron bogat sau al regelui.
Orice membru al clasei de jos putea, totusi, sa urce pe scara sociala. Asiriologul Jean Bottero noteaza ca „orasul Kis era condus nu de un rege, ci de o regina energica numita Ku-baba, o fosta carciumira, despre care nu stim nimic altceva” (125). In cea mai mare parte, femeile au fost retrogradate in locurile de munca din clasa inferioara, dar, in mod clar, puteau ocupa aceleasi pozitii apreciate ca si barbatii. Femeile au fost primii negustori de bere si taverne si, de asemenea, primii medici si stomatologi din Mesopotamia antica, inainte ca acele ocupatii sa se dovedeasca profitabile si sa fie preluate de barbati.
Cea mai joasa ordine sociala erau sclavii. Cineva poate deveni sclav in mai multe moduri: fiind capturat in razboi, vandundu-se ca sclav pentru a plati o datorie, fiind vandut ca pedeapsa pentru o crima, rapirea si vandut ca sclav intr-o alta regiune sau vandut de o familie. Sclavii nu aveau o singura etnie si nici nu erau angajati exclusiv pentru munca manuala. Sclavii tineau casa, administrau mosii mari, indrumau copii mici, ingrijeau cai, serveau ca contabili si producatori de bijuterii si puteau fi angajati in orice calitate in care stapanul lor o vedea ca pe au talent. Un sclav care lucra cu sarguinta pentru stapanul sau putea in cele din urma sa isi cumpere libertatea.
Regele, desigur, locuia in palat si in complexul palatului. In orase, casele erau construite din centrul asezarii, care era un templul cu zigurat. Preotii locuiau in centrul orasului, si in jurul complexului templului. Cei mai bogati si cei mai inalti de pe scara sociala locuiau cel mai aproape de centru. Ziguratul, templul si palatul erau facute din caramizi coapte la cuptor si vopsite in culori stralucitoare, in timp ce casele bogatilor erau construite din caramizi uscate la soare, iar cele ale oamenilor din clasa mijlocie ar fi fost construite din stuf. Sclavii locuiau in casele stapanilor lor sau in apropiere in case de stuf. Trebuie remarcat, insa, ca aceste cladiri erau inca considerate case si nu erau „colibe” atat de des imaginate.
Pentru a construi o casa simpla, plantele inalte de mlastina ar fi smulse, adunate si legate in manunchiuri stranse. Dupa ce erau sapate gropi in pamant, se introduceau manunchiurile de stuf, cate un manunchi pe groapa. Dupa ce gaurile au fost umplute, perechile de manunchiuri care se indreptau unul spre celalalt erau aplecate si legate impreuna in partea de sus, formand o arcada. Manunchiurile ramase ar fi apoi unite impreuna intr-un mod similar.
Argila de pe malurile raului era amestecata cu paie pentru intarire si impachetata in forme mici din lemn in forma de caramida, care urmau sa fie apoi ridicate astfel incat caramizile de noroi sa se poata usca pe pamant la soarele fierbinte… Caramida uscata la soare era impermeabila. Alternativa era caramida coapta la cuptor, insa era costisitoare, din cauza combustibilului si a fortei de munca calificate necesare pentru fabricarea ei. Ca urmare, tindea sa fie folosita doar pentru casele regilor si zeilor.
Lumina in casa era asigurata de lampi mici alimentate cu ulei de seminte de susan si uneori de ferestre (in casele mai scumpe). Ferestrele erau construite din gratar din lemn si, deoarece lemnul era o marfa rara, casele cu ferestre erau neobisnuite. Exteriorul caselor din caramida a fost varuit in alb („o aparare suplimentara impotriva caldurii radiante”, dupa cum noteaza Bertman) si „ar fi o singura usa exterioara, cu rama vopsita in rosu aprins pentru a tine departe spiritele rele” . Istoricul Karen Rhea Nemet-Nejat noteaza ca „scopul unei case din sudul Irakului a fost de a oferi adapost de cele douasprezece ore de caldura neincetata – clima din mai pana in septembrie” . Dupa septembrie venea sezonul ploios si casele erau incalzite prin arderea frunzelor de palmier sau a lemnului de palmier.
Palatele, templele si casele din clasa superioara aveau braze ornamentate pentru incalzirea camerelor, in timp ce clasele inferioare foloseau o groapa de mica adancime captusita cu lut intarit. Instalatiile sanitare interioare au fost utilizate pe scara larga pana in cel putin mileniul al 3-lea i.e.n. cu toalete in camere separate ale caselor, palatelor si templelor din clasa superioara. Canalele de scurgere din tigla, construite inclinat, ar fi transportat deseurile din cladire intr-o chiuveta sau un sistem de canalizare de tevi de lut care se varsau in rau.
Toate casele din regiunea Sumer, fie ale celor bogati sau saraci, au avut nevoie de binecuvantarea zeilor-frati Kabta si Mushdamma (zeitati care prezidau fundatii, cladiri, constructii si caramizi) inainte ca orice proiect de constructie sa poata incepe iar, la finalizare , erau aduse ofrande zeului constructiei terminate, Arazu, in semn de recunostinta. Fiecare regiune a Mesopotamiei avea o forma a acelorasi zei. Cu toate acestea, binecuvantarea lor a garantat intotdeauna o casa sigura. Nemet-Nejet scrie:
Casele antice, in special cele facute din caramida uscata la soare, s-au prabusit adesea. Legile lui Hammurabi au dedicat cinci sectiuni acestei probleme, mentionand in special responsabilitatea constructorului: „Daca un constructor construieste o casa pentru un om, dar nu-si face munca bine, iar casa pe care o construieste se prabuseste si provoaca moartea gospodarului, acel constructor va fi ucis. Daca ar cauza moartea unui fiu al gospodarului, ei vor ucide un fiu al acelui constructor”.
Casele erau mobilate in acelasi mod in care sunt astazi, cu scaune (care aveau picioare, spatar si, in casele mai bogate, brate), mese, paturi si ustensile de bucatarie. In casele bogate, paturile erau facute dintr-un cadru de lemn, incrucisate cu franghie sau stuf, acoperite cu o saltea umpluta cu lana sau par de capra si aveau cearsafuri de in. Aceste paturi erau adesea sculptate complicat si, pana in al treilea mileniu, erau uneori „suprapuse cu aur, argint sau cupru” si „aveau picioare care se terminau adesea cu un picior de bou sau cu gheara” . Clasele inferioare, desigur, nu-si puteau permite un asemenea lux si dormeau pe rogojini de paie tesute sau de trestie, care erau asezate pe podea. Mesele au fost construite in acelasi mod in care sunt si astazi (casele mai prospere aveau fete de masa si servetele de panza).
Familia a fost constituita asa cum este in zilele noastre cu o mama, un tata, copii si o familie extinsa. Atat barbatii, cat si femeile au lucrat in timp ce viata copiilor era directionata in functie de sexul si statutul lor social. Copiii barbati din clasele superioare erau trimisi la scoala, in timp ce surorile lor ramaneau acasa si invatau artele domestice; fiii claselor inferioare isi urmau tatii la camp sau in orice domeniu de activitate, in timp ce fiicele, ca si in cazul claselor superioare, imitatau rolul mamei lor. Jucariile cu care se jucau acesti copii erau, de asemenea, asemanatoare cu jucariile din zilele noastre, cum ar fi camioanele de jucarie si papusile.
Pentru sugari si copii mici existau zdranitoare de teracota, umplute cu pelete si ciupite la margini ca o crusta, cu o mica gaura pentru o sfoara. Pentru baieti, care visau la vanatoare sau la armata, existau prastii si arcuri mici si sageti si bumerangi de aruncat. Pentru fete, sperand sa-si creasca proprii copii intr-o zi, existau papusi si piese de mobilier in miniatura (mese, taburete si paturi) pentru casuta de joaca.
Familiile se bucurau de asemenea de jocurile de societate (cele mai populare fiind asemanatoare cu jocul de Parcheesi) si jocurile de zaruri. Imaginile infatiseaza familiile in timpul liber in acelasi mod in care sunt fotografiile de familie in prezent. Sporturile par sa fi implicat in primul rand barbatii, iar cele mai populare au fost luptele si boxul in randul claselor inferioare si vanatoarea in randul nobilimii.
Masa de familie, dupa cum am mentionat, a fost similara cu cea din zilele noastre, diferenta majora fiind formele de divertisment in timpul si dupa cina. Povestirea a fost un aspect important al unei mese de seara, la fel ca si muzica. In casele mai sarace, un membru al familiei canta la un instrument sau spunea o poveste dupa cina; cei bogati aveau sclavi in acest scop sau animatori profesionisti. Acesti oameni cantau la instrumente familiare oricui in zilele moderne.
Mesopotamienii aveau cantareti, desigur, si, de asemenea, percutie (tobe, clopotei si zdranganitoare), instrumente de suflat (flaute, coarne si nai) si instrumente cu coarde (lira si harpa).
Inscriptiile si imaginile ii infatiseaza si pe mesopotamieni ascultand muzica in timp ce beau bere, citeau sau se relaxau in casa sau in gradina. Se noteaza ca „muzica a fost o parte integranta a vietii antice din Mesopotamia. Imaginile de pe placi incrustate, pietre sculptate si reliefuri sculptate ne transporta inapoi intr-o lume a sunetului.
Principala recolta de cereale in Mesopotamia a fost orzul si, prin urmare, nu este de mirare ca ei au fost primii care au inventat berea. Zeita berii a fost Ninkasi al carei celebru imn din c. 1800 i.Hr. este, de asemenea, cea mai veche reteta de bere din lume. Se crede ca berea provine din painea de orz fermentata. Mesopotamienii se bucurau de asemenea de o dieta cu fructe si legume (mere, cirese, smochine, pepeni, caise, pere, prune si curmale, precum si salata verde, castraveti, morcovi, fasole, mazare, sfecla, varza si napi) precum si pestii din paraie si rauri si animale din tarcuri (mai ales capre, porci si oi, deoarece vacile erau scumpe de pastrat si erau prea pretioase pentru a fi sacrificate pentru carne de vita). Ei ar fi sporit aceasta dieta prin vanatoare, cum ar fi caprioarele, gazelele si pasarile.
Oamenii pastrau, de asemenea, gaste domestice si rate pentru oua. Savantul Jean Bottero noteaza ca mesopotamienii aveau „un inventar impresionant de marfuri” care compuneau mesele zilnice si aromatizau alimentele cu uleiuri si produse minerale (ulei de susan si sare, de exemplu) si mai observa ca „toate aceste ingrediente indigene erau atat de variate, din cate stim, mesopotamienii nu au importat niciodata din strainatate, ca sa spunem asa, in ciuda intensitatii si intinderii geografice a comertului lor” . Impreuna cu berea (care era atat de apreciata incat era folosita pentru plata salariilor muncitorilor), oamenii beau vin tare sau apa. Berea, totusi, era cea mai populara bautura in Mesopotamia antica si, datorita nutrientilor si vascozitatii sale, adesea servea ca cea mai mare parte a mesei de la mijlocul zilei.
Mesopotamienii se spalau si se imbracau pentru masa de seara. Inainte de a manca ceva, rugaciunile de recunostinta erau aduse zeilor care furnizau hrana. Acesti zei nu numai ca au fost initiatorii universului si ai omenirii, dar au ramas stapanii lor supremi si le-au ghidat existenta si evolutia de la o zi la alta. Din acest motiv, ei erau priviti ca promotorii si garantii tuturor obligatiilor infinite – pozitive si negative – care guverneaza viata umana.
Toate aspectele existentei mesopotamiene au fost impregnate cu simtul divinului la lucru, chiar si cu hainele pe care le purtau. Imbracamintea in Mesopotamia, ca orice altceva, a fost dictata si reflectata de statutul social al cuiva. Arheologii confirma ca textilele au fost printre primele inventii umane. Este posibil ca fibrele vegetale sa fi fost rasucite, cusute si impletite inca din Epoca de Piatra, cu aproximativ 25.000 de ani in urma, iar lana pare sa fi fost cel mai comun tip de panza din Mesopotamia, impreuna cu inul, care era rezervat pentru haine mai scumpe. Bumbacul a fost introdus pana in zilele asirienilor, care au importat planta din Egipt si Sudan in jurul anului 700 i.Hr.
Barbatii purtau, in general, fie o haina lunga, fie fuste plisate din piele de capra sau de oaie, iar femeile purtau tunici dintr-o singura bucata, fie din lana, fie din in. Soldatii sunt deosebiti in reprezentarile antice prin faptul ca purtau intotdeauna pelerine cu gluga peste uniforme. Barbatii mai in varsta erau vazuti intotdeauna in halate dintr-o singura bucata care le cadea pana la glezne, in timp ce barbatii mai tineri purtau fie halat, fie fusta.
Multe modele diferite sunt vazute in imbracamintea femeilor mesopotamiene, in timp ce barbatii, cu exceptia regilor si soldatilor si, uneori, a carturarilor, sunt vazuti de obicei in robe monotone. Salurile, pelerinele cu gluga si impachetarile erau folosite pe vreme rea, iar acestea erau adesea brodate cu ciucuri. Fetele se imbracau ca mamele lor si baietii ca tatal lor si toata lumea purta sandale cu un design special sau modest. Sandalele pentru femei, in general, aveau mai multe sanse sa fie ornamentate decat cele ale barbatilor.
Femeile si barbatii foloseau produse cosmetice din dorinta de a-si spori frumusetea si alura naturala si parfum care atesta inca din timpurile sumeriene . Barbatii si femeile isi conturau ochii cu o forma timpurie de rimel, asa cum o faceau egiptenii, iar parfumurile erau folosite de ambele sexe dupa baie. Parfumurile erau facute prin „inmuierea plantelor aromatice in apa si amestecate cu esenta de ulei”, iar unele dintre aceste retete au devenit atat de populare incat erau pazite indeaproape.
Harta Mesopotamia Antica
Harta Mesopotamiei antice arata regiunea situata in Asia de Vest, compusa din teritoriile moderne ale Irakului, Kuwaitului, Nordului Siriei si S-E Turciei. Mesopotamia este considerata una dintre primele zone civilizate din lume, cu o istorie straveche care se intinde peste 5000 de ani.
Pe harta Mesopotamiei antice, se pot vedea cele doua rauri importante, Eufratul si Tigru, care strabateau regiunea si ofereau un mediu propice pentru agricultura si dezvoltarea civilizatiei. Raurile erau, de asemenea, importante pentru transportul marfurilor si pentru comunicatia intre orase.
Pe harta, se pot identifica si numeroase orase antice importante, precum Ur, Babylon, Nippur, Assurbanipal si multe altele. Acestea erau centre economice, politice si culturale importante ale regiunii si au jucat un rol crucial in dezvoltarea si evolutia Mesopotamiei.
De asemenea, harta Mesopotamiei antice poate arata si frontiera regiunilor vecine, precum Egiptul si Imperiul Persian, care au avut o influenta importanta asupra istoriei si culturii Mesopotamiei.
In concluzie, harta Mesopotamiei antice este un instrument valoros pentru intelegerea complexitatii istoriei acestei regiuni si a importantei sale in formarea primei civilizatii urbane din lume.
Cazare Mesopotamia
Exista mai multe optiuni de hoteluri disponibile pentru cei care doresc sa se cazeze pe fostul teritoriu al Mesopotamiei. Unele dintre acestea includ:
Al-Rashid Hotel
Acesta este situat in Bagdad, Irak, acest hotel ofera camere moderne si servicii excelente.
Ishtar Sheraton Hotel
Acesta este situat in Bagdad, Irak, acest hotel se afla in apropierea sitului arheologic al Bibliotecii din Babylon si ofera facilitati moderne si servicii excelente.
Babylon Rotana Hotel
Acesta este situat in Bagdad, Irak, acest hotel ofera camere confortabile si servicii excelente, precum si acces la un centru de fitness si piscina.
Dhat Al-Hussein Hotel
Este situat in Kufa, Irak, acest hotel ofera camere confortabile si servicii excelente, precum si acces la un restaurant si centru de fitness.
Al-Hillah Palace Hotel
Este situat in Hillah, Irak, acest hotel ofera camere elegante si servicii excelente, precum si acces la un restaurant si centru de fitness.
Acestea sunt doar cateva dintre optiunile disponibile pentru cei care doresc sa se cazeze pe fostul teritoriu al Mesopotamiei.
Restaurante Mesopotamia
Nu erau restaurante in Mesopotamia antica, deoarece conceptul de restaurant nu a existat la acea vreme. In schimb, oamenii din Mesopotamia antica se hraneau prin cultivarea propriilor culturi si prin vanatoare si pescuit. Mancarea era pregatita acasa sau in temple, si era servita in vase din lut, care erau distruse dupa consumarea hranii.
Cu toate acestea, astazi, exista restaurante moderne care se inspira din gastronomia si cultura Mesopotamiei antice, unde poti gasi preparate traditionale precum kebaburi, pilaf, si dulciuri. Aceste restaurante pot fi gasite in Orientul Mijlociu si in alte parti ale lumii, oferind oamenilor posibilitatea de a gusta mancarea si bauturile traditional din aceasta regiune istorica. Iata unele dintre ele:
Al-Tannour
Acest restaurant din Damasc, Siria, ofera o varietate de preparate arabe traditionale, precum mancarea cu pui si mancarea cu oaie. Cu o atmosfera rustica si oameni amabili, Al-Tannour este un loc ideal pentru a experimenta gusturile si culorile Orientului Mijlociu.
Shandiz Restaurant
Acest restaurant din Teheran, Iran, ofera o varietate de preparate culinare iraniene, precum kebab-urile, polow si Ash-e reshteh. Cu decor traditional si atmosfera calda, Shandiz este un loc perfect pentru a experimenta gusturile si culorile din Iran.
Al-Mamun Restaurant
Acest restaurant din Bagdad, Irak, ofera o varietate de preparate culinare irakiene, precum Koubideh, masgouf si tabbouleh. Cu un meniu variat si un personal amabil, Al-Mamoun este un loc ideal pentru a descoperi cultura si gastronomia Irakului.
Haci Abdullah Restaurant
Acest restaurant din Istanbul, Turcia, ofera preparate turcesti traditionale precum kebab-urile Adana, manti si baklava. Cu decor traditional turcesc si atmosfera eleganta, Haci Abdullah este un loc ideal pentru a experimenta culorile si gusturile Turciei.
Acestea sunt doar cateva exemple de restaurante din Orientul Mijlociu, fiecare oferind o experienta unica de gustare a culorii si culturii regionale.
Atractii turistice Mesopotamia
Iata cateva dintre atractiile turistice oferite de legendara Mesopotamie:
Gradinile suspendate
Gradinile suspendate ale Babilonului au fost construite de magnificul rege Nebucadnetar, astfel incat minunata sa regina sa aiba o gradina privata, cu terasa, de care sa se bucure. Gradinile au aproximativ 400 de picioare latime, 400 de picioare lungime si peste 80 de metri inaltime! Exista poteci, trepte, fantani si o multime de flori si plante frumoase situate in gradini. Gradinile suspendate au fost construite in jurul anului 600 i.Hr. de-a lungul malului raului Eufrat. Odata ce ati pasit in gradinile magnifice, nu veti dori niciodata sa plecati! Toti cei care au vazut sau au intrat in Gradinile suspendate au ramas uimiti de cat de frumoase sunt.
Poarta Istar si zidurile Babilonului
Poarta Ishtar a fost creata in partea de nord a Babilonului in aproximativ 575 i.Hr. Poarta a fost dedicata zeitei babiloniene Ishtar. A fost construita din caramizi smaltuite, iar acoperisul si usile portii sunt din cedru. Peretii sunt acoperiti cu lei pictati. Statuile zeilor si zeitelor sunt amplasate pe toata poarta in fiecare an, in timpul sarbatorii de Anul Nou.
Regele Ashurnasirpal al II-lea al Palatului Asiriei
Palatul regelui Ashurnasirpal II a fost creat in aproximativ 875 i.Hr. Palatul sau a fost creat in Nimrud, care este capitala Asiriei. Palatul loial al regelui Ashurnasirpal II a fost facut din caramida de noroi si pereti de caramida coapta. Acesti pereti sunt acoperiti cu sculpturi mari in piatra. Regele Ashurnasirpal II este regele Asiriei, iar palatul sau este situat in Nimrud. Nu numai ca poti vizita palatul, dar poti lua cina cu magnificul rege Ashurnasirpal II.
Mormintele regale din Ur
Mormintele regale din Ur sunt in numar de saisprezece morminte situate aproape de palatul din Ur. Unele dintre corpurile din cele saisprezece morminte includ regi, regine, printese, printi si servitori si sclavi din trecut. Slujitorii si sclavii sunt in mormintele regale pentru a-i insoti si a-i sluji in viata de apoi. In aceste morminte se afla o multime de obiecte pretioase si includ coifuri din panglici de aur, vase de aur, pandantive de margele, coliere, lire din lemn, bijuterii pretioase, sanii regale decorate si multe altele. Jefuitorii de aur au incercat sa fure lucruri din morminte, dar pana acum nimeni nu s-a atins de mormantul Reginei Pu-Abi. Corpul ei este acoperit cu margele de metal pretios, inele si o coroana florala cu metal si frunze de aur pe cap.
Ziguratele
Ziguratele sunt temple uimitoare construite de oamenii din orasul lor. Oamenii din Mesopotamia cred ca zeii traiesc pe cer si daca au construit aceste temple inalte cu scari care urcau in varf erau mai aproape de zei. Ceremoniile religioase formale au loc in varful Ziguratelor. Pe tot parcursul anului oamenii lasa ofrande de mancare si vin pe treptele ziguratelor, astfel incat zeii sa aiba ce manca. Un zigurat este construit in centrul fiecarui oras, deoarece reprezinta centrul vietii de zi cu zi a oamenilor. Curtea Zigurat este mereu plina de fericire si viata.
